Pentru foarte multi, data de 13, indiferent ce luna, inseamna ghinion.
Pentru mine, 13, a fost cu noroc. Nimic din trecut nu voi aminti aici, va spun doar ca ieri, pe 13/12/2010
am aflat ca nu am cancer.
Ieri imi venea sa sar de bucurie ca un copil, intr-un picior pe strada, sa cant, sa strig....Si cand am ajuns acasa, parca in sfarsit ajunsesem acasa dupa o perioada lunga, lunga de timp.
NU AM CANCER!
- asa imi venea sa strig in gura mare. Am si plans putin de bucurie, am si ras fara motiv si mereu imi venea sa repet - nu am cancer, nu am cancer, nu am cancer.
A fost o luna grea, ultimele doua saptamani de asteptare au fost aproape cumplite...Dar a trecut totul. Pana ieri, timpul se tara ca o omida, parca nu voia sa ajung sa stiu verdictul. Acum timpul zboara iar,
asa cum face el de obicei...
Ultimele doua saptamani au fost cele mai lungi si mai gri, aproape negre. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am langa mine un OM. Sotul meu. A fost mereu langa mine, mereu cu ochii pe mine, mereu in preajma mea, incurajandu-ma in pemanenta. Nici o clipa nu m-a lasat sa gandesc negativ. M-a inconjurat cu bunavointa si dragoste si a alungat atat de hotarat deznadejdea din jurul meu ca ma intrebam uneori ce ma voi face daca raspunsul nu va fi cel dorit de noi toti. Ma gandeam cum sa le spun copiilor, cum..., ce...
Cat de mult te schimba o incercare ca asta...Vezi totul in alta lumina,
iti schimbi lista de prioritati si vezi ce si pe cine ai cu adevarat langa tine.
Dar, gata! Sunt sanatoasa. Inca un tratament si totul va fi o amintire.
Dumnezeu a hotarat ca mai am inca treaba pe aici.
Multumesc, Doamne!
